Primele implanturi dentare endoosase (inserate in os) s-a descoperit a fi fost folosite de catre populatia civilizatiei Maiase, cu 1350 de ani inainte de descoperirile, cercetariile si studiile facute de Prof.Dr.Per-Ingvar Branemark cunsocut ca fiind “parintele implantologiei moderne”.
In timpul excavarilor la un sit arhelogic maias ,in Honduras, s-a descoperit un fragment de mandibula,datand din anul 600 I.C. Mandibula s-a stabilit a fi a unei femei tinere (20 de ani), care prezenta la nivelul incisivilor inferiori trei insertii ce inlocuiau incisivii lipsa si care timp de peste 40 de ani s-a considerat a fi fost aplicate dupa moartea tinerei. (cum se proceda in cazul civilizatiei antice Egiptene)
In anul 1970, Prof. brazilian Amadeo Bobbio, a studiat mandibula si cu ajutorul radiografiei moderne a realizat o serie de imagini in care a obeservat clar formarea de substanta osoasa de jur imprejurul a doua insertii, fapt ce  l-a condus la concluzia ca acestea ar fi fost introduse in timpul vietii femeii si nu ulterior.

In epoca moderna, alaturi de Prof.Branemark, un rol important in domeniul implantologiei moderne il  au si alti implantologi precum  Prof. Dr.Carl E. Misch-USA (vezi mai jos Prof.Carl Misch) care este recunoscut pe plan mondial pentru contributia sa la intelegerea si  dezvoltarea implantologiei dentare, Prof. Dr.Kenneth Judy (USA),Prof.Dr.Ady Palti (Germania) si nu in cele din urma Prof.Dr.Sami Sandhaus (nascut in 1927  la Cernauti, breveteaza primele implanturi ceramice, onorat cu premiul UNESCO)

Prof. Dr. Per – Ingvar Branemarck – nascut in anul 1929, in  Suedia, este considerat a fi  “parintele implantologiei dentare moderne”, fiind cel ce a revolutionat domeniul implantologiei dentare, prin descoperirea, prezentarea si intelegerea procesului de osteointegrare. Chirurg ortoped, Prof. Branemarck a efectuat in anul 1952 un experiment prin care a constatat ca o piesa de titan introdusa la un iepure pentru corectarea unor deficiente, nu a putut fi indepartata dupa o anumita perioada de timp, deoarece in jurul ei se crease substanta osoasa.In urma studiilor microscopice realizate la nivelul interfetei os-implant Prof. Branemarck a denumit procesul “osteointegrare” si a vazut aplicabilitatea sa si in domeniul implantologiei dentare.
Astfel, in anul 1965,pe cand era Prof. de anatomie la Universitatea Gothenburg din Suedia, Prof. Branemarck introduce primul implant dentar de titan compatriotului sau Gosta Larsson (care prezenta lipsa dintilor a si care a  devenit primul pacient din lume ce a primit un implant de titan.Cel de-al doilea a fost tot suedez, Sven Johansson si era taximetristul ce-l conduce la tratament pe Gosta)
Desi in aceea perioada, lumea medicala dentara avea rezerve si domeniul implantologiei dentare era privit cu scepticism,in anul 1982,la  Toronto, Prof.Branemarck prezinta rezultatele a 15 ani de studii facute in domeniul implantologiei, a descoperirii si a aplicabilitatii procesului de osteointegrare, precum si a biocompatibilitatii materialelor folosite in raport cu structurile oasoase.
Conferinta de la Toronto a adus recunoasterea internationala unanima a Prof.Branemarck, iar studiile si descoperirile sale au creat baza pentru intreaga dezvoltare ulterioara a domeniului implantologiei dentare.
Prof.Branemarck a publicat o serie de articole remarcabile in ceea ce priveste folosirea titaniului in implantologia dentara. Toate acestea au facut ca in anul 1978, Prof.Branemarck sa realizeze un parteneriat comercial cu o firma suedeza ,Bosfor AB, privind dezvoltarea si crearea de implanturi dentare. Astfel, in 1981, compania Bosfor AB devine Nobelpharma AB( care preia in anul 1998 compania americana SteriOss), ulterior numita Nobel Biocare si care realizeaza  astazi diverse tipuri de implanturi dentare, fiind unul din liderii mondiali indiscutabili in producerea de implanturi dentare de calitate. In anul 1989 ,Prof. Branemarck, infiinteaza la Gothenburg Centrul de Osteointegrare-ce-i poarta numele si care vizeaza si alte ramuri ale medicinei (ortopedie).

Carl E Misch, implantolog american, este cel ce a adus o contributie exceptionala in domeniul implantologiei dentare moderne prin cercetarile,studiile si articolele publicate,precum si inovarile aduse acestei ramuri a medicinii dentare. Misch a absolvit universitatea din Detorit in anul 1973 si a primit diploma de implantolog la Universitatea din Pittsburg-Medicina dentara. Este profesor de implantologie orala si indrumator la Universitatea Temple-sectia medicina dentara. In anul 1984 Prof. Misch a infintat Institutul International de Implantologie Misch in Beverly Hills, Michigan. In anul 1999 Prof.Misch publica lucrarea “Contemporary Implant Dentisry”, ce a aparut in mai multe editii si care reprezinta un reper in implantologia moderna, fiind cartea cel mai bine vanduta la nivel mondial in domeniul medicinii dentare. Pe langa aceasta, Prof. Misch a mai publicat si lucrarea “Dental Implant Prosthetics” care, de asemenea ,reprezinta un reper pentru profesionistii in domeniul implantologiei dentare. Prof.Misch detine mai mult de 10 brevete de inventie, fiind si co-inventatorul sistemului de implante BioHorizons Maestro. In semn de recunoastere adusa interegii sale activitati, precum si a contributei la dezvoltarea domeniului implantologiei dentare, in anul 2003 ,Universitea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”la initiativa Prof.Univ.Dr..Augustin Mihai confera Prof.Dr.Carl  Misch titul de Doctor Honoris Causa . (titlul conferit si colegului sau Prof.Dr. Kenneth Judy)